Monday, December 2, 2013

Poarta iadului

Poarta iadului este cunoscută pentru gazele naturale care alimentează focul ce arde neîncetat de când a fost aprins de către Oamenii de Ştiinţă Sovietici în anul 1971. Mirosul de sulf domină în zonă de ani de zile. Câmpul este localizat lângă satul Derweze care este situat în mijlocul Deşertului Karakum, la aproximativ 260 km nord de Ashgabat. Rezerva de gaz situată aici este una dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume.

Numele de Poarta Iadului a fost dată zonei de către localnici care se referă la focul care arde neîncetat, la mirosul specific şi la flăcările portocalii care se văd întreaga noapte. Focul arde într-un crater mare cu un diametru de 70 m, flăcările atingând uneori o înălţime de 60 m pornind de la baza craterului care este cu 20 m mai jos decât nivelul solului.

Câmpul a fost preluat de către oamenii de ştiinţă sovietici în anul 1971 care au crezut că va fi o mare sursă de petrol. Aceştia au făcut demersurile necesare pentru extragerea petrolului şi a gazelor naturale. Datorită marii cantităţi de gaze, sovieticii au făcut şi o mică tabără unde depozitau gazul. Pământul de sub aceasta s-a prăbuşit distrugând în întregime tabăra şi lăsând în urmă o groapă. Nu au fost pierdute vieţi în urma incidentului, dar uriaşe cantităţi de gaze au fost eliberate, ceea ce a făcut probleme mediului şi a ridicat un pericol pentru oamenii care locuiau în zonă.



Pentru a împiedica răspândirea gazelor şi pentru a elimina pericolul din zonă, sovieticii au decis să dea foc gazului. Credeau că e riscul mai mic dacă dă foc gazului, decât să îl extragă prin alte metode mai costisitoare. Arderea gazului este al doilea plan în favoarea mediului, atunci când gazul nu poate fi extras pentru a fi utilizat. În acele momente, credeau că gazul va arde câteva zile, dar focul nu s-a oprit nici azi, la mai multe de patru decenii de la pornire.

În aprilie 2010, preşedintele Turkmenistanului, Gurbangulz Berdimuhamedow, a vizitat zona şi a cerut ca groapa să fie închisă sau să se ia măsuri pentru a limita influenţa acesteia asupra altor câmpuri de gaze naturale din zonă. Turkmenistanul plănuieşte să crească producţia de gaze naturale, deoarece intenţionează să crească exportul acestuia către China, India, Iran, Rusia şi vestul Europei în următorii 20 de ani. Deoarece nu au reuşit să rezolve problema cu gazul care încă arde, locul a devenit o atracţie turistică internaţională.